29 nov. 2012

Poezii de Lucia Patrascu

Pentru iubitorii de poezie publicam doua din poeziile scrise si daruite noua de Lucia Patrascu. Ele apar in volumul de versuri "Cununa la Nunta de Aur" aparut la  Braila  in 2008.



TARA  MEA

Când strabunii au cladit o tara,
I-au pus temelie graiul sfânt,
Doine i-au cântat în prag de seara
Si-au crescut copii pe-acest pamânt.

Râurile l-au scaldat în valuri…
Ei, de straja sus, în munti, au stat…
Miorite i-au cântat pe dealuri,
Câmpuri verzi cu grâu a semanat,

I-au facut cetati de aparare
Si apoi le-au zugravit pereti
Cu icoane-n aur si arginturi
Si cu un albastru voronet.

S-au jertfit mereu cu bucurie…
Veac de veac au aparat-o apoi
De dusmanii ce aveau sa vie…
Si-au pastrat-o întreaga pentru noi!...

Ne-au dat portul cel dintotdeauna,
Ne-au trimis din vorba-n vorba, cânt,
Sa-l cântam când împletim cununa
Spicelor din grâul cel mai sfânt,

S-o purtam cu drag pe culmea ninsa
Si în hore mândre s-o jucam,
Sa-i pastram averea neatinsa
Si, întreaga, la copii s-o dam!...

                                     

SUNTEM   DE  AICI

Unii-mi vor tara risipita glie,
Uitata-n sterse sau pierdute harti…
De i-as lasa n-ar vrea sa se mai stie
C-am fost aici, prin toate aceste parti

Si nici ca mi-au lasat strabunii zestre,
Cu lant de sânge, împletit contur,
Ce-a ocrotit pe plaiuri de poveste
Sunet de tulnic, doina în azur.

Ar vrea sa stau la margine de drumuri,
Sa nu mai stiu al cui e drumul meu
Pe care vin stramosii mei prin fumuri
Si ma îndeamna sa-l pazesc mereu,

Sa nu mi-l fure iar cei ce odata
Închisu-mi-au cararea catre lume,
Sa nu mai stiu cumva pe care poarta
Mai intra si mai ies vorbele bune.

Dar n-am sa fac asa precum vor crede
Acei ce vor sa nu mai fiu deloc!...
Ma stie Dumnezeu, care ma vede,
Ca sunt de-aici!...Si ca ramân pe loc!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu